Comuna Arpasu de Jos este situata intre Fagaras si Sibiu, pe drumul E68 si este compusa din localitatile Arpasu de Jos (în germana Unterarpasch, în maghiara. Alsóárpás), Arpasu de Sus (în germană Oberarpash, în maghiară Felsőárpás) si Noul Roman.
Arpașu de Jos – rădăcinile unei comunități vechi de peste 800 de ani
Arpașu de Jos, reședința comunei, este atestat documentar încă din anul 1223, într-un act emis de regele Andrei al II‑lea, unde este menționat termenul „Rivulum qui dicitur Arpas”. De‑a lungul veacurilor, satul a făcut parte din Țara Făgărașului și din județul Făgăraș, integrându-se ulterior în Regiunea Stalin (mai târziu Brașov), pentru ca din 1968 să fie inclus în județul Sibiu.
Tradițional, localitatea a purtat nume în diferite limbi:
- maghiară: Alsoarpas
- germană: Unterarpasch
Un moment dramatic din istoria satului a fost incendiul din 27 iulie 1889, când satul a fost complet distrus. Reconstrucția a început timid, cu doar 17 gospodării în anul 1900; până la începerea Primului Război Mondial, numărul acestora aproape s‑a dublat. În perioada interbelică și imediat după Al Doilea Război Mondial, comunitatea cunoaște o dezvoltare semnificativă: în doar 15 ani s‑au ridicat aproximativ 100 de gospodării, extinzând satul și spre lunca Oltului.
Tradiția locală sugerează că „satele de jos”, precum Arpașu de Jos, sunt așezări mai noi, formate prin migrarea locuitorilor din munți, adaptându-se treptat la lunca râurilor.
Un moment de referință pentru comunitate l-a reprezentat aniversarea celor opt secole de atestare documentară (2023), marcată prin expoziții, recitaluri, proiecții de film, evenimente culturale și lansarea cărții „Arpașu de Jos – Un sat în istorie…” .
Arpașu de Jos este și gazda unor monumente istorice și culturale, precum Centrul Cultural Memorial Dr. Gheorghe Telea‑Bologa din satul Nou Român, parte integrantă a Muzeului ASTRA, și gospodăriile tradiționale cu arhitectură influențată de meșteșugul local.
Arpașu de Sus – între legenda dacică și spiritualitatea medievală
Arpașu de Sus este atestat în documente în anul 1589, sub numele „Felseo Arpaş”. Totuși, pe un deal numit „Cetățuia”, s-au identificat vestigii ale unei așezări dacice fortificate, indicând faptul că acest teritoriu era locuit încă din Antichitate.
Datorită poziționării sale, la poalele Munților Făgăraș, Arpașu de Sus are un potențial turistic aparte: se remarcă panorama asupra Văii Arpășelului și Rezervației Naturale de marmote, precum și apropierea față de Lacul Tătarilor și vârful Vânătoarea lui Buteanu (2.507 m).
În plan spiritual, în sat există Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ridicată în 1799 și parte a patrimoniului local.
Mai mult, Arpașu de Sus este un punct de plecare ideal pentru drumeții montane, fiind aproape de trasee spectaculoase, Transfăgărășan și ruinele abatiei cisterciene din Cârța, transformând satul într-o poartă către natura și istoria Țării Făgărașului.
Noul Roman
Nou Român, mai demult Nou-Romînesc, Noul-român (în dialectul săsesc Goldbich, în germană Wallachisch-Neudorf, Rumänischneudorf, Neudorf, Goldbach, în maghiară Oláhújfalu, Újfalu) este un sat în partea de est a judetului Sibiu, la poalele sudice ale Podisului Hârtibaciului.